uneori.ro

in topul concertelor la care am fost in ultimii ani cred ca cel de sambata (wildflowers - iordache, tom smith si matt smith) din art jazz cafe ar fi pe locul 1 pentru atmosfera si creativitate.

“dimineaţa mi se lasă în vene. fac inventarul. e cam ceaţă, şerpii te caută şi e chiar frig. anotimpul mi se agaţă de muşchi, pleoapele sunt lipite şi ochii aleargă bezmetici pe sub pielea asta de iarnă. tu încă dormi.” (Dan Iancu)

Imi amintesc ca mai demult, cand eram mai mica si am vazut filmul A Clockwork Orange a lui Kubrick, am sustinut ca imi place filmul. Adevarul e ca nu intelesesem prea multe din el. Eram prea mica si cu alte ganduri ca sa-mi placa cu adevarat. Totusi, fiindca era un film cool si oamenii pe care ii consideram cool aveau filmul asta pe lista lor de filme preferate, am incercat si eu sa fiu ca ei. Pana la urma cred ca fiecare incearca asta la o anumita varsta. L-am revazut de curand si pot sa zic ca l-am apreciat mai mult, chiar mult mai mult. Si regia si jocul lui Malcom McDowell sunt foarte foarte bune. Din pacate nu am apucat sa citesc cartea inainte sa vad filmul, dar o voi citi cat de curand. Sunt curioasa daca Alex va avea aceeasi savoare.

Pana atunci, who wants a glass of milk?

daca ar fi sa surprinzi un moment din viata unui individ printr-o singura imagine, in unele cazuri vom avea de a face cu o explozie de forme si culori, alteori culorile se vor sterge, iar formele vor deveni simple patternuri.

Imi place sa stau sa ma gandesc cum ar arata unele lucruri, obiecte neinsufletite sau legume si fructe cu ochi. Cum ar arata daca ar avea fetze, ce mutre ar face si in ce context. Acum vreo 2-3 ani, avand o mare problema cu mancarea si cu lipsa dorintei de a manca, stateam cu farfuria in fata si imi imaginam ca mancarea are ochi, gura, devine mai simpatica, prinde viata si vorbeste. De cele mai multe ori incerca sa ma convinga ca e buna si ca ar trebui sa o mananc, dar persuasiunea nu era pe lista ei de skilluri, sa zic asa.

Pornind de la ideea asta, am decis sa fac, incet incet, o serie cu lucruri cu ochi. Am sa incerc sa scot creativitatea ce zace latenta in mine. Sa vedem ce iese. Pana atunci, prima imagine.

o parte din mine crede ca este posibil ca o piatra sau o bucata de pamant sa fie la fel de pline de viata, de probleme sau de bucurii ca un om. probabil ca ciclul de viata difera, la fel si problemele sau bucuriile si aceasta diferenta este atat de mare incat nu avem cum sa o percepem. cel putin nu in stadiul asta al evolutiei si nu atata timp cat aroganta fiintei dominatoare este una din trasaturile noastre definitorii. probabil peste ceva vreme cand vom fi obosit de atata lupta si vom avea timp si deschidere spre a cerceta  mai indeaproape ceea ce ne inconjoara vom putea sa comunicam ceva mai bine cu ceea ce este in jurul nostru, fie ca e piatra,  apa sau o bucata de lemn sculptata de om. as vrea sa apuc sa traiesc acele vremuri. probabil ca atunci, intr-o zi voi iesi in parc si dupa o protocolara discutie despre vreme cu firele de iarba, 2-3 glume cu pietrele, voi zambi unei girafe de lemn si o voi ajuta oferindu-i adapost intr-un colt de apartament. in schimb ea imi va povesti ce s-a mai intamplat pe acasa cat am lipsit, probabil ca se va plange de vorbele urate auzite de la cosul de gunoi, iar in cele din urma ne vom pune impreuna la un episod cu wild africa pe NG.

.

Oare cum ar fi sa fii intr-o bula din asta de aer si sa calatoresti cu ea prin apa?

Cam asa ma simt eu in ultima vreme stiind ca se apropie sesiunea si licenta. Atacata din toate partiile de lucrurile pe care trebuie sa le fac si, in definitiv, de propriile mele idei sau, dupa caz, lipsa de idei.

Nu stiu daca e de la vreme, de la nechef, de la lipsa de inspiratie, dar pur si simplu nu pot sa leg lucrurile. Sper sa ma linistesc si sa intru intr-o pasa mult mai creativa. Deocamdata astept cu emotie sa developez cele 2 diafilme si 4 filme late pe care le-am terminat sau le am incepute pe diverse aparate. Apoi cred ca urmeaza un experiment cu dubla expunere. Tot pe film, pentru ca nu pot sa ignor atmosfera pe care o da fara de digital.

testat si probabil ca voi experimenta des in perioada urmatoare pentru momentele in care nu place deloc situatia in care sunt si as vrea sa reset: inchid ochii cateva secunde, simt linistea, gandesc la ceva nice si f aproape de inima, redeschid okii si clipesc. sentimentul e al naibii de placut

ca si in ultimile 2 concedii, si de data asta a plouat si a fost frig. de rev merg la +2000m. macar o sa ninga