Am de mai demult o inclinatie spre a fotografia obiecte. Nu stiu de ce, dar mi se pare ca fotografiile in care se afla un obiect pot sa transmita multe stari. Nu stiu daca fotografiile mele au reusit sa transmita vreuna, dar alaturi de nuduri, imi e cea mai draga categorie de fotografie, daca se poate considera o categorie. Strangand incet, incet mai multe poze sub numele de “simple things” si punandu-le intr-un folder sub forma de serie, am ajuns la dorinta de a reincepe seria, dar de data asta strict pe film, si anume pe film lat. Nu stiu exact de ce, dar ideea de fotografii patrate, si putine la numar pe un film (12 bucati) ma atrage foarte tare.
Mai demult am ajuns la concluzia ca oamenii complicati se bucura mai mult de lucrurile simple. Lucrurile simple insemnand fie suflarea unei papadii, fie stat pe banca si privit trecatori, fie multe alte lucruri de genul asta. Multi oameni traiesc mereu doar cu gandul de a acumula cat mai mult pe plan material sau traiesc cu gandul ca vor gasi fericirea doar daca vor munci pentru a o casa, o masina, vor face un copil si apoi il vor privi crescand. Pentru mine astia sunt oamenii simplii, care totusi nu mai stiu sa se bucure de lucrurile simple si care nu stiu sa recunoasca fericirea de langa ei. In virtutea acestui lucru am inceput seria lucrurilor simple pentru oameni complicati.
Lalelele de ziua mea. Triste si ofilite ca a plecat cel care le-a daruit. :)