Uneori imi place sa cred ca tot raul poate trece daca stai, ca unii pensionari (si nu numai), pe bancuta la soare, ii zambesti si te uiti la oamenii care trec. Uneori imi place sa cred asta. Iar uneori chiar trece.
Poate asa voi ajunge si eu la batranete, cu o culoare nebuna in cap dar cu un zambet mai binevoitor, petrecandu-mi diminetile pe banca si bucurandu-ma de soare, bolborosind ceva despre tinerii din ziua de azi, si cu Costin langa, care m-ar certa sa las in pace tinerii, ca si noi am fost la momentul nostru ca si ei. :)
probabil ca la a3a sau a4a tinerete, voi incepe sa fluier dupa alea mai tinere si tu te vei criza si-mi vei scoate okii
iar eu ma voi uita dupa fundurile barbatilor tineri.