Unul din multele lucruri pe care imi place sa le fac este sa ma plimb prin orase fara vreun scop anume. De fapt, singurul scop este acela de a observa lucruri noi care apar in jur sau pe care nu le-am mai observat pana atunci, de a asculta muzica si a o corela cu atmosfera din anumite locuri, de a cugeta (ma distreaza cuvantul asta) la anumite dileme pe care le am la momentul respectiv. Intr-o zi, cand am plecat la o plimbare de genul asta si cu aparatul foto la mine, am trecut pe langa un zid verde de casa, destul de veche, cu o fereastra intr-o forma putin neobisnuita. Nu stiu de ce imi place locul ala. Poate trece de multe ori ca un loc banal. Dar imi place sa cred ca este un loc cu o energie pozitiva, cam asa cum se intampla in cartile lui Castaneda cu locurile cu putere. Aici am vazut din mers, scrijelita in tencuiala veche, fraza asta. Uneori se moare, alteori nu. M-am oprit pentru o poza si am mers mai departe, gandindu-ma la omul care a scris asta. Oare ce a avut in minte? Oare la ce s-a gandit cand a scris asta? Oare ce eveniment l-a facut sa se gandeasca la asta?
Inca e acolo?
Da, mai e. :)