Uneori, cand nu mai suport sa stau printre oamenii astia plati, care nu se mai bucura de nimic si care traiesc degeaba, imi vine sa ma inarmez cu o gramada de baloane colorate si sa-mi iau zborul cu ele. As ajunge intr-o lume mai frumoasa, mai colorata, mai insorita, cu oameni dragi si frumosi si cu lucruri pe care le-am crezut mereu imposibile. Daca toate astea s-ar intampla si daca as avea posibilitatea, nu m-as mai intoarce aici.
weekendul asta am invatat cateva chestii f de folos:
de cele mai multe ori, cand ai o relatie la distanta, pentru a fi mai aproape de cea draga pui mana pe telefon si suni sau dai sms, pui mana pe tastatura si incepi sa vb pe mess, sa dai un mail sau sa zambesti tamp la monitor cand vezi imaginea ei intr-un colt de ecran. alteori te simti aproape uitandu-te la obiecte care te leaga de ea cumva sau rascolind prin amintiri.
weekendul asta, aflat intr-o iesire prin munti, am experimentat totusi un alt mod de a fi aproape de cea draga si anume uitandu-ma la cer. dupa treaba asta, m-am mai uitat pe cer, dar deocamdata nu a mai aparut nimic. promit sa insist. poate nu voi gasi scris atat de explicit, dar niciodata nu stii ce forme pot sa aiba norii, mai ales atunci cand sunt analizati de o minte cu imaginatie bogata si destul de permisiva de felul ei
Unul din multele lucruri pe care imi place sa le fac este sa ma plimb prin orase fara vreun scop anume. De fapt, singurul scop este acela de a observa lucruri noi care apar in jur sau pe care nu le-am mai observat pana atunci, de a asculta muzica si a o corela cu atmosfera din anumite locuri, de a cugeta (ma distreaza cuvantul asta) la anumite dileme pe care le am la momentul respectiv. Intr-o zi, cand am plecat la o plimbare de genul asta si cu aparatul foto la mine, am trecut pe langa un zid verde de casa, destul de veche, cu o fereastra intr-o forma putin neobisnuita. Nu stiu de ce imi place locul ala. Poate trece de multe ori ca un loc banal. Dar imi place sa cred ca este un loc cu o energie pozitiva, cam asa cum se intampla in cartile lui Castaneda cu locurile cu putere. Aici am vazut din mers, scrijelita in tencuiala veche, fraza asta. Uneori se moare, alteori nu. M-am oprit pentru o poza si am mers mai departe, gandindu-ma la omul care a scris asta. Oare ce a avut in minte? Oare la ce s-a gandit cand a scris asta? Oare ce eveniment l-a facut sa se gandeasca la asta?
ursa mica poarta in aceasta perioada a anului fie pantaloni, fie fusta cu ciorapi pe sub, iar in partea superioara mai mereu geaca albasta de piele. in rest, ar mai fi de zis ca este mica, zambareata mereu, are 2 urechi simpatice, si sta cuminte la poze.
am avut o serie f linistita de zile in care am privit in mare primavara de la fereastra ducand un trai de pisica cu somnul de rigoare.
In ultimul timp, cand merg pe strada ma plictisesc teribil. O fi de la faptul ca nimic prea nou nu se intampla sau pentru ca m-am saturat de realitatea asta fada. Asa ca am incercat sa modific putin realitatea in functie de muzica pe care o ascult si de mood-ul in care sunt. Daca prima data am inceput cu atasarea imaginara a dintilor de vampiri la oamenii din autobus, am continuat mai apoi cu oameni care se blocheaza pe o miscare anume in functie de ritm, cam ca o serie de 2 poze la care tot dai next si back pentru ca miscarea sa se repete. Mi-am mai imaginat masini care merg linistite pe strada si alte masini din spatele lor care se desprind usor de asfalt, se inalta prin aer, trec peste masina care era in fata lor si apoi le depasesc coborand la fel de incet in fata lor. Oamenii sareau in slow motion ca pe o trambulina, mai intai mai jos si apoi tot mai in sus pana prindeau de picioare pasari si cu ajutorul lor urcau spre nori. Am vazut si un avion de la wizz air care avea pe o aripa un om care se credea avion si statea si el cu bratele desfacute si intinse, doar ca nu pe burta, ci in picioare. Pornind de la filmuletul asta, mi-ar placea sa fie un anumit numar de features pe care sa le aiba oamenii, lucruri de genul asta si altele. Cred ca lumea ar fi mult mai frumoasa, oamenii mult mai zambitori si mai nice, mai linistiti si impacati.
Dupa o saptamana destul de obositoare in care am stat intepenita pe scaun cu ochii in monitor aproape de dimineata pana seara, revin la activitati mai placute. Dupa atatea zile mai hardcore de montat filmuletul pentru prelicenta in care am trecut de la optimism la deprimare chiar de mai multe ori pe zi, mi-am propus sa stau cat mai putin la computer in weekendul ce urmeaza. Desi nu cred ca voi petrece timp in aer liber pentru ca in Cluj tot revine vremea mohorata, probabil voi citi mult, voi face poze si imi voi strange prietenii la ceaiuri si discutii relaxante. :)
pentru ca pana acum nu am povestit mai nimic despre ceea ce inseamna o relatie la distanta, de data asta vin cu 8 martie sub forma de cadou pe blogul de fata.
pentru ca nu a venit de dimineata ci pe seara, aduce cu el si un vis frumos pe care ti-l voi spune la telefon.
