cum despre mutatul la casa noua a spus dia (poate mai mult decat trebuia) eu voi posta cateva poze din concediu. nu a fost nimic deosebit (2 zile la vadu mancati de tantari bine, 3 zile in mamaia si restul acasa racit) asa ca nici pozele nu sunt prea multe.
oricum, subiectul principal pozat in concediu ramane deocamdata in umbra pana la finalizarea seriei cu el, serie ce promit sa fie f interesanta, dar despre asta, mai multe detalii in curand :)
ma simt f atras de patternuri. nu stiu daca am o problema, maladie, calitate sau hobby, dar cert e ca imi plac f mult. atat pentru ca de ceva vreme am inceput sa gandesc mai putin in termeni de bine-rau, pozitiv-negativ, cat si pentru simplitate voi considera acest lucru drept o insusire de a mea. stand si privind in urma cred ca mi se trage de la joaca cu cerculetele de ulei din ciorba sau de la bilute colorate din care faceam, in zilele ploioase, tot felul de forme si grupari. acum ca m-am maturizat (cred) constat ca, desi nu mai ma joc cu bilute si nici timp sa stau sa ma joc cu mancarea nu mai am, ma bucur la fel de mult de patternuri si de momentele in care reusesc sa identific unul nou fie ca e vorba de o cladire, de un grup de oameni, de o padure, de textura unei frunze sau de un sir nesfarsit de dungulitze. pe iarna viitoare, probabil voi incerca sa organizez pozele si sa grupez toate patternurile interesante din pozele mele, dar pana atunci un pattern proaspat din weekend :)
pentru ca azi se incheie o primavara destul de bizara care a avut cate ceva mai toate anotimpurile si mai toate starile posibile si va urma o vara f probabil enervant de calda in cea mai mare parte a ei, voi sarbatori plecarea primaverii printr-o poza din Parcul Izvor din weekendul care tocmai s-a terminat.
pentru ca, la fereastra mea, de jumatate de ora se aude din cand in cand in reprize un catel cu un latrat f amuzant, atat de amuzant incat as rade de el si daca as fi caine, m-am gandit sa pun o poza cu tematica in acest registru; totusi pentru ca de 2 saptamani motanul meu este f cuminte si nu mai ma trezeste dimineata 1 din cele 2 poze va fi cu o pisica; pentru ca de ceva vreme ies la pozat cu telefonul si chiar sunt multumit de rezultate, de data asta pozele vor fi ceva mai mici si cu lomo effect by default :)
Weekendul asta am fost la cabana Cuca, de unde am reusit sa urc pe Vf. Papusa si sa fac jumatate din creasta Iezerului. Mai incercasem de odata fara succes (motivul a fost o furtuna puternica), asa ca bucuria ajungerii pe varf a fost f mare. Am facut traseul de 4-4,5 ore in 3 ore si 15 min. Daca ar fi sa imi explic timpul asta bun pt mine as zice ca am 2 factori: dorinta de a ajunge pe varf, de a ma revansa pe de o parte si +ul de energie generat de lasatul de fumat pe de alta parte.
Daca ar fi sa descriu in cateva randuri ceea ce am inteles din weekendul care tocmai se incheie as zice ca:
- uneori pentru a intelege mai bine unele lucruri si importanta lor este bine sa te indepartezi de ele. de la distanta ai o implicare mai mica dpdv sentimental si poti analiza la rece, lua decizii mai bune. de multe ori in trecut am verificat semificatia unui lucru pentru mine indepartandu-ma de el si constantand ceea ce provoaca lipsa lui. trecand de la abstract la concret as zice ca nu prea am simtit lipsa oamenilor si a civilizatiei. Ba chiar m-a bucurat mai mult ca in alte randuri.
- uneori pentru a rezolva o problema complicata e bine sa incerci simplificarea ei: tot drumul de sambata am fost insotiti de o catzea de la cabana. pentru a nu se simti aiurea, am zis sa o botezam si numele primit a fost matilda. cateaua asta ne-a insotit f fericita tot drumul, de cele mai multe ori se afla in fata noastra aratandu-ne drumul, cand gasea zapada tzopaia in ea, reusind sa se infiga cu capul in ea sau alergand dupa bulgarii de zapada ce o luau la vale; alerga si dupa pasari de munte (mai putin dupa alea mari de care se cam temea) sau fugarea soparle prin iarba. overall, pot zice ca matilda s-a simtit f bine si calatoria a facut-o f fericita. cam de 2 ani tot caut sensul vietii sau mai exact bucurii pentru care sa traiesc. am tot testat diverse lucruri si idealuri imprumutate de la cei din jur, le-am testat pe mine, dar pot zice ca senzatia pe care am avut-o a fost ca atunci cand intrii intr-o cabina de proba si tot probezi haine care nu iti vin. observand catelul matilda si testand bucuriile sale, pot zice ca mi s-au potrivit mai bine ca cele ale oamenilor de la care am incercat sa imprumut bucurii. nu ma refer la alergatul dupa pasari sau soparle, nici la tavalit prin zapada ci la bucurii simple si frumoase aflate la tot pasul si generate de natura: un cer albastru, un copac inflorit, o ploaie de mai, un miros de tei,… sunt motive serioase de bucurie de care de multe ori uit sa ma bucur asa cum ar trebui. stand si gandindu-ma de ce apare treaba asta explicatia pe care mi-o dau ar fi ca toate acestea sunt gratuite si ca mai orice lucru care nu are pret si care e intalnit la tot pasul, isi pierde din valoare si din interes. voi incerca pe viitor sa ma bucur mai mult de toate aceste lucruri.
- senzatia pe care o ai cand esti in varf de munte si vezi tot ceea ce e in jur, cand mergi pe creasta cateva ore, chiar si cu un vant enervant, este extrem de placuta si de intensa. voi incerca sa o mai repet cat de curand.
weekendul asta am invatat cateva chestii f de folos:
- o iesire la munte cu un pic de mers pe jos poate face minuni mai ales cand esti animat de f mult stress
- odata ce descoperi beneficiile activitatilor fizice, incepe mobilizarea si incerci sa replici si acasa miscarea fizica alergand pe ploaie fericit printr-o tura de parc cu ipodul intr-un mod destul de bizar pentru cainii din jur (trecatori nu erau): intr-o mana ipodul, in alta telefonul (trebuie sa imi iau pantaloni de training cu fermoar)
- htc magic + android + my tracks reprezinta una din cele mai mari inventii de la eclerul cu nes (care la randu-i reprezinta una din cele mai mari inventii de la roata incoace – lucru confirmat si de hana). cu ajutorul acestei combinatii magice am aflat ca tura de parc are 3.55 km, ca viteza mea medie alergare la prima tura a fost de aproape 10kmph si viteza maxima a fost de 25kmph. o harta a turei de parc am pus aici: http://maps.google.com/maps/ms?ie=UTF8&msa=0&msid=108316024025944114101.0004849cd8b1364dd3b46&t=h&z=16
ursa mica poarta in aceasta perioada a anului fie pantaloni, fie fusta cu ciorapi pe sub, iar in partea superioara mai mereu geaca albasta de piele. in rest, ar mai fi de zis ca este mica, zambareata mereu, are 2 urechi simpatice, si sta cuminte la poze.
am avut o serie f linistita de zile in care am privit in mare primavara de la fereastra ducand un trai de pisica cu somnul de rigoare.
cadou de 8 martie
March 8th, 2010 Posted in costin
pentru ca pana acum nu am povestit mai nimic despre ceea ce inseamna o relatie la distanta, de data asta vin cu 8 martie sub forma de cadou pe blogul de fata.
pentru ca nu a venit de dimineata ci pe seara, aduce cu el si un vis frumos pe care ti-l voi spune la telefon.
azi am avut un drum pana la galati si inapoi. ceea ce am inteles din drumul asta ar fi:
- o iesire din cotidian e binevenita chiar daca e usor obositor sa pleci de la 7:30 si sa revii la 22:00 si timp pentru tine mai deloc.
- cu cat te debartezi de bucuresti, timpul incepe sa curga diferit, oamenii sunt diferiti, functioneaza dupa alte mecanisme si dupa alte valori, la limita as zice ca sunt alta specie fata de cei de aici; ceea ce mi-a placut la ei fata de colegii de orasi ar fi ca sunt mai deschisi si mai omenosi. probabil ca fiind mult mai putine elemente care sa le genereze stress, automat sunt mai in apele lor :)
- in benzinariile litro, cateii sunt alesi in conformitate cu brandul; poate un pic mai grei totusi, dar nu cu mult mai grei. in plus, ca si personalul din benzinarie, sunt f prietenosi si deschisi.ceea ce mi-am propus sa fac pe viitor:
- sa ies si sa petrec ceva mai mult timp in orase mai putin turistice intr-o incercare de a intelege un pic mai bine oamenii.
- se vizitez si alte benzinarii litro pentru a vedea daca se mentine ipoteza mea cu catzeii alesi cf. cu guideline-urile brandului litro.
- sa incerc sa fiu mai deschis cu oamenii.
